Ezhe nnC

In timp ce citeam azi legile simplitatii, imaginatia mea iar a luat-o razna. Incotro a ajuns?

Usor de aflat.

Am inceput sa ma gandesc la oamenii simpli, cu bun simt.. am trecut mai departe la oamenii complecsi , cu simturi exceptionale…

Ca de obicei, nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la all my stuff

Probabil ca lucrurile ar fi simple daca as gasii, cu adevarat, ceva care sa-mi placa, imi plac toate lucrurile si, implicit, nimic. Si cu toate astea , cred ca-mi place doar sa bat campii

Conform unei conventii generale, bunul simt e cel care stabileste scara prioritatilor in acest univers.

Bunul simt a decis ca marile escapade le apartin marilor aventurieri: traversarea Atlanticului, singur intr-o barca, ocolul Pamantului in balon, fara escala, vizitarea unui vulcan in plina eruptie, explorarea padurii amazoniene cu pasul. De cealalta parte a baricadei , micii aventurieri se incumeta , evident la aventuri mici. Ei se hotarasc peste noapte sa plece pe litoral sau sa-si lase barba.

Dar adevartii oameni cu scaun la cap nu pot fi de acord cu nici una dintre aceste nebunii. Sa-si lase barba ? sa se urce in balon? Nici vorba. Sunt atatea lucruri de rezolvat in oras, in cartier, pe scara blocului lor… Oare , adevaratii eroi sunt cei care i-au in piept miile de mici mizerii din care e compusa batalia vietii, care infrunta minut cu minut , asperitatile cotidianului? Omul adevarat e cel care e asteptat casa de cei 9 copii, o nevasta si care are un serviciu unde-i sare sapca din cap de munca?

Indrgostita n-am fost niciodata , dar Iubesc imaginatia. Am mai spus?

La randul ei,societatea iubeste oamenii simpli , cu bun simt, mai degraba decat oameni complecsi , cu simturi exceptionale.

Omul simplu, zis si “din popor”, se pricepe la toate, e doldora de idei, mai ales de idei practice, concretizate in obiecte, combinatii de obiecte si aplicatiile ale acestora.

Sunt un individ, care din pasiune, imi petrec cea mai mare parte a vietii imaginandu-mi. Efectul : am deseori de-a face cu oameni simpli. Cel mai frecvent interactionez cu oameni simpli cu idei.Ei au timp berechet

Probabil ca va intrebati de ce…

Explicatia e simpla. Oamenii simpli cu probleme nu au timp. Ei isi petrec ziua, oricat de jenant ar parea, la munca. Sunt aceia carora nu le umbla mintea numai la bazaconii. Ei sunt creatorii minunilor lumii moderne. Prin ingeniozitate, au gasit o multime de substante care inlocuiesc alte substante, inlocuitorul a devenit principiu de viata.

Societatea insasi e populata de nenumarati oameni inlocuiti.

Stiu. Sunt capabila sa-mi imaginez, imaginatia e o realitate.

Recunosc, imi place luxul - e fascinant. Dar nu merita niciun penny. Cum sa-ti cumperi monotonia? Cum sa te vinzi altuia pentru el?

Decat sa ma multumesc cu jucarii, prefer sa ma orientez catre lucruri serioase

Dupa ce a folosit resurse.. inimaginabile, timp de zeci , poate sute de ani, pentru a proiecta miliarde de obiecte, imaginatia l-a neglijat poate pe cel mai important : ea insasi. Efectul : epuizarea resurselor. Sa fie razboiul un raspuns la problema?

Ne aflam in impas datorita incapabilitati noastre de a evolua.

Cum ar fi stat lucrurile daca omul, in loc sa inventeze umbrela, ar fi studiat/gasit cum sa genereze el insusi un camp energetic care sa devieze picaturile de ploaie din preajma sa.. Acelasi camp ar fi putut sa-l apere, la diverse intensitati , reglabile, de o multime de factori ostili , de la variatiile de temperatura (ceea ce ar duce la disparitia industriei textile) la agresori ocazionali ( cercetarea in domeniul armamentului cu obiecte ar fi inutil).

Ma gandeam serios sa ma apuc de soferat, dar decat sa-mi irosesc banii pe scoala de soferi,sau pe benzina care nu mai e, prefer sa ma apuc de meditatii . Teleportarea de abia asteapta sa fie inventata.

Oare guvernele noastre la ce solutii se gandesc?

Pana una alta, imi simplific viata cu ce pot. Omul e capabil de orice, atat timp cat vrea. Prin urmare, vreau un serviciu instabil si profit de ce-l pe care-l am. Vreau sa ma mut de colo colo fara nicio remuscare, fara vreo durere de cap pentru ca in fond sunt un om simplu si eu decid unde incepe si unde trebuie sa se termine normalul

“Nu inteleg, nu este cu putinta sa fii bine dispusa mereu , sa nu te plangi niciodata! Cum reusesti?” e intrebarea pe care am auzit-o cel mai des in ultimele zile..

De fapt, intrebarea ar fi alta si ar suna asa: “Cum sa fac sa fiu multumit de viata pe care o am?”

Sunt un om fericit pentru ca merg pe poteci tandre.

Stiu aceleasi lucruri ca si tine, mai stiu si ca in fiecare zi cand ma trezesc am doua posibilitati: pot sa aleg sa fiu bine dispusa sau pot sa aleg sa fiu prost dispusa. Si aleg sa fiu bine dispusa.

Cand am parte de vreo neplacere, decat sa aleg sa fiu victima si sa ma demoralizez, prefer sa profit de situatie si sa invat din ea. Ma bucur de fiecare esec pentru ca am invatat ca e sinonim cu victorie. Intreaga viata e o problema de optiuni, e o suma de alegeri, iar copilul din mine stie ca rezultatul jocului nu trebuie sa dea cu virgula.

Apoooi… Te-as intreba de ce-mi pui intrebari al caror raspuns il cunosti?! Daca nu esti multumit de viata pe care o ai stii ca trebuie sa schimbi ceva… Ti-as spune ca nu e suficient sa fii multumit, dar si asta stiai. Daca nu iti place undeva trebuie neaparat sa pleci de acolo. Fie ca e facultate, job sau tara asta. Asadar daca urasti facultatea , orasul in care traiesti, locul de munca - SCHIMBA-LE! Sa te complaci intr-o situatie din asta nu e numai dezagreabil ci si daunator . Nu spun ca esti lenes, ca esti las… Si de ce sa nu-ncepi de acum? Pentru ca, uite..

Here comes the morning

Well, dupa ce am trecut printr-o multitudine de stari e timpul nervilor “facultativi” , cu siguranta asta e solutia.

Pai da, chiar asa. Dupa spusele lu` fratello, azi s-a scris istoria:)) .. mea, evident.

Mda, recunosc, pentru asta mai trebuie sa treaca ceva ani ca sa si garantez veridicitatea “vorbelor din oglinda”. Chiar multe nu-s de facut, nu ca m-as plange.. trebuie doar ca in patru ani sa-mi iau biletul spre Cambridge, sa fac un pic pe bufonul , asta chiar e floare la ureche ca naa… la asta ma pricep cel mai bine, si sa ma intorc dupa vreo alti 3 un loyal juggler (multa vointa, multa, multa) al stiintei politice.

cica tot azi am bet my life( ma intreb… cat o valora? :-/)

so.. la treaba